Equilibrium

Deseori comparat cu Constantin Brâncuși datorită originii sale culturale și mijlocului de exprimare ales, Ovidiu Maitec a marcat sculptura secolului al XX-lea cu propriul stil distinctiv. Acest lucru s-a datorat, parțial, faptului că a fost unul dintre puținii artiști cărora li s-a permis să călătorească în Europa în perioada comunismului, în pofida diviziunilor geografice și politice. A studiat la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (1945-1950) și, la puțin timp după absolvire, a fost unul dintre întemeietorii Uniunii Artiștilor Plastici din România (1950). Sculpturile lui Maitec au fost impregnate cu comentarii politice încă de la începutul activității acestuia, primele sale lucrări fiind influențate de realismul socialist. Anii 1960 au marcat o trecere către sculpturi abstracte în lemn, mai exact prin piesa de tranziție „Perete”, al cărei titlu ilustrează, din nou, puternice înclinații politice. Deși modernă în sens atemporal, arta lui Maitec posedă o calitate tehnică evidentă, un potențial funcțional. Bucățile de lemn pe care le folosește sunt tăiate și șlefuite, apoi cioplite în componente aerodinamice care formează o structură ce pare capabilă să reziste vântului și altor forțe naturale. Această senzație de permanență proiectată completează simbolismul echilibrului pe care Maitec l-a dezvoltat neobosit. „Equilibrium” întrupează culminarea acestei cercetări cu longevitate, simetrie și proporționalitate, toate emanând dintr-o piesă ce poate fi interpretată drept o declarație politică.