Seraphita

Rui Sanchez a fost atât de atras de artă încât a renunțat la medicină în timpul celui de-al treilea an de facultate pentru a se alătura Ar.Co – Centro de Arte e Comunicação Visual. Din păcate, pregătirea în această instituție i-a fost întreruptă de perioada postbelică instabilă, motiv pentru care și-a urmat educația și inspirația în altă parte, și anume la Londra, la Goldsmiths’ College (1977–1980) și apoi la Yale University (1980–1982). Aceste experiențe internaționale au fost extrem de benefice pentru curiozitatea sa creatoare. S-a aflat în contact direct cu schimbările și evoluțiile modernismului pe măsură ce se produceau. Interogațiile fundamentale ale perioadei rezonează în arta lui Sanchez și în zilele noastre. Aparent, lucrările sale nu pot fi clasificate cu ușurință. De la sculpturi murale la instalații formate din materiale multiple, artistul portughez nu a încetat niciodată să forțeze limitele. „Seraphita” abstractizează figuri – pe baza operei „Orpheus” a lui Sanchez, din același an – prevăzute cu câte o oglindă cu picior și aflate într-o poziție de confruntare. Nu este clar dacă scena este aceea a unei bătălii sau a unui dans, însă simetria creează o punte invizibilă între figuri, în pofida distanței care le separă.