Sullivan’s Field

Peisagist liric, William Crozier a impregnat picturilor sale pe tema naturii o senzație de elan, ușor de recunoscut. A studiat la Școala de Artă din Glasgow în perioada 1949-1953, apoi a locuit o perioadă la Paris și la Dublin, după care s-a stabilit la Londra, unde și-a început cu adevărat cariera. Într-un final s-a mutat la Cork, unde și-a deschis și un atelier. Regiunea s-a dovedit a fi extrem de influentă și o mare sursă de inspirație, constituind subiectul și tema pe care le-a explorat cel mai frecvent în lucrările sale. Crozier se remarcă prin modul în care abordează peisajul. Culorile pe care le folosește sunt vibrante, contrastante și au o puternică încărcătură emoțională, astfel încât lucrărilor sale nu le poate fi atribuit un romantism latent. Mai mult, o parte a lucrărilor sale se evidențiază prin modul în care înțelege liniile și elanul creator. Într-adevăr, Crozier nu adoptă simțul perspectivei în sens academic, ci inspiră direcționalitate, orientare și profunzime prin curbe adânci, îndreptând în general privirea către dreapta, într-o mișcare aproape spiralată. „Sullivan’s Field” integrează perfect această compoziție emblematică. Câmpul din titlu aproape pare că se scufundă în corpul de apă, căci conturul său curbat imprimă senzația de elan. Apa este agitată, suprafața ei stratificată liniar dând impresia de neliniște. Această lucrare liniară contrastează puternic cu producțiile ulterioare ale lui Crozier (de după anii 1990), care sunt marcate de o verticalitate rigidă, plată și imobilă.