The Netherlands

Arta lui Pavlos Dionyssopoulos este impregnată cu înțelepciunea filosofilor greci din Antichitate și, la fel ca însăși viața, se află într-un flux constant. După finalizarea studiilor la Academia de Arte Frumoase din Atena (1949-1953), călătorește la Paris cu o bursă de stat, pentru a urma cursurile Académie de la Grande Chaumière. Această excursie îi deschide orizonturile artistice. Întors la Atena, lucrează în publicitate și în teatru, după care revine în capitala franceză în 1958, de data aceasta cu o bursă pe trei ani acordată de statul elen (I.K.Y.). Se stabilește în orașul luminilor și se împrietenește cu Pierre Restany și cu Noii Realiști, care îl ajută să înțeleagă natura artistică a materialelor ieftine de uz cotidian. Hârtia, pliantele, afișele, broșurile publicitare devin principalele sale instrumente, materiale pe care le taie și le rupe în fâșii fine. Comunicare de masă prin produse de masă, care promovează consumul în masă. Bunurile de consum promovate pe suprafețele sale transformate își găsesc, într-un final, locul în operele lui, fie că este vorba despre cămăși, cravate sau șosete înfățișate prin linii spiralate, aidoma unui vortex. Semne care prefigurau viitoarea sa schimbare de perspectivă? Seria sa de 28 de steaguri europene ilustrează afecțiunea lui Dionyssopoulos pentru hârtie într-o manieră subtilă, dar semnificativă. Fiecare steag reprezentat este acoperit cu un filtru de fâșii de hârtie asemănătoare unor confetti, care se aștern peste simbolul național într-o asemenea măsură încât acesta este aproape de nerecunoscut (modelul este același pe toate cele 28 de steaguri). Astfel, artistul contestă aceste simboluri, unindu-le. Deși unice, toate sunt supuse unui sistem comun. Această serie a fost realizată într-o perioadă în care Dionyssopoulos punea sub semnul întrebării opulența consumeristă care îl călăuzise către acest proces, chiar prin intermediul simbolurilor și materialelor care îl incitaseră odinioară, așa cum ne-au incitat pe noi.