6. Democrația și transformările urbane
Un grup coerent de opere ale unor artiști bulgari abordează în mod critic și exemplar diferite aspecte ale influenței integrării Bulgariei în Uniunea Europeană asupra vieții oamenilor.
Opere de arta
Motif I (State Machine), de Nadezhda Oleg Lyahova, face parte din proiectul Globally and on a Long-term Basis the Situation is Positive (2007-2009), care include o serie de videoclipuri scurte filmate pe străzile din Sofia, precum și o serie de printuri digitale pe pânză („motive”) prezentând imagini statice din aceste materiale video.
Acest print digital face aluzie la excesele dezvoltării urbane și ale intervenției guvernamentale în planificarea orașelor mari. Șirurile de excavatoare, aliniate și aranjate în rânduri orizontale, precum o armată de extratereștri dintr-un joc video rudimentar, simbolizează febra construcțiilor de mare amploare care a izbucnit în Bulgaria după integrarea țării în Uniunea Europeană. După cum a afirmat Lyahova însăși:
„Ca urmare a aderării la UE la 1 ianuarie 2007, Bulgariei i s-a acordat statutul de membru cu drepturi depline. De aici și oportunitatea de a participa la toate proiectele «speciale», «regionale», «inovatoare», «transfrontaliere», «multiculturale» care vizează punerea în aplicare a «normelor UE» și care ne permit, de asemenea, să profităm de o «gamă largă de oportunități» oferite de UE. (…) Au apărut investitori întreprinzători, aducând echipamente și oameni de toate tipurile. Au început lucrări intensive de construcții. Echipamentele de construcții au început să huruie prin cartiere. Betonul și fierul au înlocuit iarba verde. Printre bubuituri, noroaie și nori de praf, oameni și mașini entuziaste își fac bucățica lor de treabă pentru a construi viitorul nostru european”.
Contrabalansarea idealistă a viziunii critice și sceptice a Nadejdei Lyahova avea să-și găsească o reprezentare idilică în afișul proiectat de ilustratorul și pictorul polonez Rafał Olbiński, în care o personificare feminină a Europei, în armonie cu modelele pictoriale ale Renașterii italiene, doarme liniștită în fața unui peisaj bucolic, în timp ce clădiri emblematice ale Poloniei par să se întrupeze din visele sale.
O viziune lejeră a plăcerii pure în spațiile urbane o oferă pictura Vasilena Gankovska, unde tineri se adună relaxați pe o pajiște din Parcul Burggarten din Viena – An Afternoon at Burggarten #2 (2007).
Dacă lucrările lui Oleg Lyahova se refereau la un oraș nou în construcție, fotografia digitală a duoului Missirkov & Bogdanov – Weekend 2126. The Valchevs (2008), privește, în schimb, în urmă, la arhitectura instituțională a regimului comunist; și anume, Casa Memorială a Partidului Comunist Bulgar, Buzludja (1981), văzută în prezent ca o relicvă monumentală extraordinară, care își păstrează aspectul futurist, științifico-fantastic.
Clădirea, în formă de OZN (un soi de farfurie zburătoare brutalistă, retro-futuristă), iese în evidență pe fundalul unui peisaj imaginar, unde membrii unei familii îmbrăcate în costume folclorice se mișcă încoace și încolo.
După cum au subliniat criticii:
„În Weekend 2126 – Familia Valchev (2008), familia Valchev este înfățișată într-o duminică însorită, plimbându-se agale pe vârful muntelui Buzludja. Unii membri ai familiei chiar compun relaxați o melodie, imediat după ce au aterizat cu nava spațială pe vârful muntelui, într-un peisaj pustiu. Această scenă, deși se referă la un trecut reimaginat și la un prezent pe jumătate reamintit, se petrece în viitor, asta e clar. Și asta în pofida costumelor lor etno-medievale excentrice, a cămășilor asemănătoare unor cămăși dashiki și a instrumentelor muzicale confecționate manual care ne duc cu gândul la un folclor dat uitării de mult, dar încă prezent în cultura pop. Tabloul lui Missirkov/Bogdanov oferă o posibilă versiune a felului în care monumentul Buzludzja ar putea fi văzut și apreciat peste câteva generații”.